Covid – Experiența noastră din ultimele două săptămâni

Covid – Experiența noastră din ultimele două săptămâni

Cred că era doar o chestiune de timp pentru a contracta Covid și m-am obișnuit cu gândul acesta. Faptul că nu știam la ce să mă aștept, când deja aveam certitudinea că vom trece prin boală, devenise mai înfricoșător decât boala însăși. Noi, oamenii, avem tendința de a ne teme mai mult de lucrurile care nu s-au întâmplat încă, decât de momentul la care ele se întâmplă.

Iată că al doilea an de pandemie se apropie de final, iar boala se răspândește cu asemenea rapiditate, încât este aproape imposibil să nu o contractăm, într-o formă sau alta. Nu știu dacă a fost o autoprogramare sau, pur și simplu, o deducție logică, cert e că am contractat covid și am reușit să trecem, cu bine, prin asta, în ultimele două săptămâni. M-am gândit mult dacă e bine sau nu să scriu despre experiența noastră, având în vedere părerile tot mai împărțite asupra subiectului, însă mă gândesc că poate, câteva informații din acest articol vor ajunge și vor fi de ajutor cuiva. Așa că scriu…

Ca să încep cu concluzia, sunt recunoscătoare că am trecut prin experiența bolii și că am traversat-o sub această formă: nu foarte grav, nu foarte îngrijorător, deși neplăcut. Nu intenționez să minimizez nicidecum efectele covid. Dimpotrivă. Cred, mai mult decât înainte, în necesitatea măsurilor de protecție, care nu trebuie abandonate sau subestimate. Nu intenționez să dau sfaturi – fiecare organism reacționează altfel și am convingerea că fiecare individ trebuie să decidă singur asupra modului în care alege să se protejeze. Simptomele nu trebuie lăsate la voia întâmplării și, dacă aveți medici de încredere, apelați la sfaturile lor, însă ascultați-vă, în același timp, și propriul corp. Nu tăiați legătura cu el! Urmați tratamentul medical, dar ascultați și de intuiție.

Pe de altă parte, scriu despre experiența noastră cu boala și pentru a reechilibra imaginea acelor oameni din spatele numerelor de telefon pe care le-am apelat sau care ne-au apelat în această perioadă: DSP, salvare, poliția locală. Implicarea lor a fost peste așteptări, în cazul nostru. Salvarea a venit de două ori, foarte rapid, pentru testare. Reprezentanții DSP ne-au contactat a doua zi după ce am fost înregistrați ca fiind pozitivi, iar poliția locală a sunat constant la telefon să ne întrebe cum ne simțim. Uimitor chiar și pentru noi. 😊)

Primul diagnosticat cu covid a fost Cristi. Simptomele au debutat cu frisoane destul de zguduitoare, apoi cu febră, dar nu una care să ne alarmeze excesiv (38). A administrat imediat paracetamol și am așteptat să vedem ce se întâmplă peste noapte. Testul făcut a doua zi, la clinică, a confirmat boala. A urmat Ioana, cu febră și tuse – însă doar trei zile. Apoi eu – cu simptome diferite față de cele ale lui Cristi (febră, dureri de cap, de ceafă și de mușchi) și apoi Bogdi (cu febră). Toate acestea în decurs de două săptămâni. Nu insist pe simptome sau manifestări ale bolii pentru că, așa cum am spus, fiecare trăiește altfel experiența covid. Ceea ce mi se pare relevant cu adevărat sunt două aspecte:

  1. Lucrurile pe care ar trebui să le avem la îndemână, în casă.
  2. Atitudinea pe care ar trebui să o abordăm, în cazul în care contactăm boala.

Primul meu test covid, solicitat la debutul simptomelor lui Cristi, a fost negativ. La fel și cele ale copiilor. Având în minte acest rezultat, în momentul în care și eu am început să am simptome, am respins din start gândul bolii, punând totul pe seama unei răceli. Durerile de mușchi și piele le-am pus pe seama lipsei de mișcare și am binecuvântat în gând pe cel care a inventat algocalminul, promițându-mi, în gând, că după ce trece răceala, mă apuc de sport. Intuiția mi-a spus să fac un al doilea test, pentru siguranță, și iată că a fost pozitiv.

Cred că acesta a fost momentul în care am conștiențizat că singuri ne putem salva sau sabota sănătatea. Atât timp cât am știut că rezultatul testului meu este negativ, am pus simptomele pe baza oboselii, a stresului, a nopților nedormite (am migrat constant între dormitoarele copiilor, fără a mă putea odihni) însă niciun moment nu m-am gândit că pot contacta boala, în ciuda cefaleelor și a durerilor musculare). În momentul în care cel de-al doilea test a confirmat prezența bolii, deși depășisem deja momentele cele mai dificile, s-a instaurat panica pentru câteva ore, moment în care am început să mă simt mai rău.

Cu siguranță, partea cea mai ciudată a bolii rămâne experimentarea vieții fără miros și cu simțul gustului alterat. Nu mi-aș fi putut imagina nicicând cum poate fi să nu poți mirosi nimic, nici măcar mirosurile foarte tari precum cel de oțet sau uleiuri esențiale. Aștept cu interes recăpătarea, mai ales că nu e o bucurie să gătești fără să simți niciun fel de aromă… în prag de Sărbători. Senzația de deprivare este extrem de ciudată și pară că pierzi controlul asupra a ceea ce se întâmplă în jur.

Copiilor le-am făcut un singur test, care a ieșit negativ, însă câteva zile mai târziu amândoi au avut febră, mucozități și tuse (doar Ioana), ceea ce mă face să cred că au contactat și ei boala, însă fără alte simptome agravate.

Ca tratament, noi am urmat protocolul clasic, fără a fi nevoie de administrarea antibioticelor. Așa cum spuneam mai sus, însă, covid se poate manifesta diferit în cazul fiecărei persoane, iar tratamentul trebuie să fie cel recomandat de medic, în funcție de simptome.

Ceea ce recomand să aveți în casă, sunt următoarele:

Paracetamol – noi l-am administrat de două ori pe zi, la opt ore, atât timp cât am resimțit durere și disconfort în corp.

Vitamina D3 – Eu am luat această formă de vitamina D3 – uleioasă, pentru că se absoarbe mai bine. Am crescut doza la 15.000 unități zilnic, pentru 5 zile. Am verificat informația din mai multe surse, căci doza mi s-a părut, inițial, foarte mare, însă am administrat-o amândoi cu încredere.

Vitamina C noi am avut-o pe aceasta – și o recomand pentru că este o vitamină C alcalină, din ascorbat de calciu. Nu irită stomacul, iar în timpul tratamentului am administrat 4000 unități, ceea ce ar fi fost o problemă în cazul unei vitamine C obișnuite. În plus, raportul cantitate (90 comprimate)/preț este unul foarte bun).

Argint coloidal – pentru gargară și clătirea gurii de două-trei ori pe zi. (Noi l-am avut pe acesta, de la Farmacia Tei).

Zinc chelat 50 mgpentru că mineralele chelate se absorb mult mai rapid în organism.

CoughEnd – este unul dintre cele mai eficiente siropuri pentru tuse, testate de noi în ultimii ani. După o zi jumătate de administrare (de două ori pe zi), Ioana nu a mai tușit deloc.

Aspenter – l-a administrat doar Cristi, la recomandarea medicului, pentru fluidizarea sângelui. Eu am continuat, în această perioadă, să îl alăptez pe Bogdi, iar Aspenter nu este recomandat, din cauza aspirinei din compoziție.

Complex Imunitate Quercitină 500 mg + D3 + vita C – l-am administrat atât eu, cât și Cristi, odată cu debutul simptomelor de tuse. Quercitina curăță căile respiratorii și susține buna funcționare a sistemului respirator, pe lângă beneficiile asupra imunității. Așa că vă recomand acest complex inclusiv preventiv, nu doar ca tratament al bolii.

Complex Imunitate C+D3+Zn+A+E – este complexul care nu lipsește din casă. Cristi l-a luat de la începutul lui septembrie și cred cu tărie că menținerea imunității, prin administrarea zilnică a dozei de vitamine și minerale de bază, a fost unul dintre motivele principale pentru care simptomele covid nu au fost foarte vitrege, în cazul nostru. Spuneam la începutul articolului că nu trebuie pierdută comunicarea cu propriul corp, care ne transmite, de fiecare dată, mesaje despre starea lui. Cred cu tărie că această comunicare trebuie păstrată tot timpul anului, nu doar în perioadele de boală, iar imunitatea organismului ar trebui menținută la cote ridicate, prin gesturi simple și fără efort: puțină mișcare, suplimente naturale, de calitate, de vitamine și minerale de bază, hrană sănătoasă (pe cât posibil), armonie, recunoștință.

Oximetru – pentru măsurarea constantă a saturației. Îl găsiți la orice farmacie sau pe site-urile de specialitate, la prețuri variate.

Sambucol KidsBaby drops (pentru Bogdi) și Sirop + Jeleuri (pentru Ioana). Acestea sunt, oricum, suplimentele pe care eu le dau copiilor aproape zilnic, în sezonul rece. Variantele acestea conțin și vitamina C, însă în această perioadă am suplimentat dieta lor cu vitamina C picături, adăugată în piureul de fructe.

Endomed x 2/zi – pentru simptomele de tuse.

Lista rămâne deschisă, în funcție de recomandările medicului.

Cred, în continuare, că fiecare individ ar trebui să fie stăpân pe deciziile sale în ceea ce privește prevenția bolii. CĂCI, DA, PREVENȚIA ESTE MAI IEFTINĂ ȘI MAI DEZIRABILĂ DECÂT TRATAREA! Tratamentul trebuie urmat îndeaproape, după sfaturile medicului de familie. Sunt oameni care și-au găsit liniștea și siguranța psihică din momentul administrării vaccinului anticovid. În egală măsură, sunt oameni pentru care ideea vaccinului este mai înfricoșătoare decât cea a bolii, iar ei trebuie tratați cu același respect și empatie, ca și ceilalți. Sunt oameni nevaccinabili (din cauza multiplelor diagnostice, care pot fi agravate de vaccin), sunt oameni care consideră că pot gestiona simptomele bolii și decid acest lucru asumat, în timp ce există și acei oameni care nu doresc să riște. Încrederea în propriul corp este personală și sacră și cred că nimeni nu are dreptul să intervină în această ecuație prin etichetări lipsite de empatie sau umanitate, prin privare de drepturi sau prin obligativități. Cred în puterea argumentării, în puterea Cuvântului și în puterea exemplului și, de aceea, încă mai consider că, prin inteligență, umanitate și empatie, putem deveni uniți – vaccinați sau nevaccinați. Prin respect reciproc, putem respecta acele norme care, cu adevărat, pot opri răspândirea bolii: igienă, mască, distanțare și autoizolare – atunci când știi că ești infectat.

Covid mi-a dat șansa să îmi analizez gândurile și reacțiile. Dacă înainte mă panica gândul bolii, odată ce aceasta a început să se manifeste, m-a surprins absența panicii. Și, da, absența panicii este salvatoare, căci îți dă voi să te concentrezi pe soluție și pe ceea ce este de făcut. Așa că nu clacați. Sunați-vă medicul, mențineți controlul și aveți ÎNCREDERE.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *